Laringele
Este un organ cu dublă funcţie: respiratorie şi fonatorie.
Laringele are o formă de trunchi de piramidă triunghiulară cu baza în sus. Baza comunică cu faringele printr-un orificiul, delimitat anterior de epiglotă şi posterior de cartilajele aritenoide. Vârful laringelui se continuă în jos cu traheea.
Laringele este format din cartilaje legate între ele prin ligamente şi articulaţii. Pe cartilajele prind muşchii laringelui, care sunt striaţi.
Aspectul interior al laringelui. Pe pereţii laterali ai laringelui se află două perechi de pliuri cu direcţie antero-posterioară: două superioare – vestibularea şi două inferioare, corzile vocale, care delimitează orificiul glotic.
Funcţia fonatorie a laringelui
Laringele este organul vorbirii, graţie corzilor vocale. Producerea sunetelor este determinată de apropierea corzilor vocale, care astfel îngreunează gloata. Cu cât corzile vocale sunt mai apropiate una de cealaltă sunetele emise sunt mai înalte.
Sunetele sunt produse prin vibraţia corzilor vocale la ieşirea aerului din plămâni. Ele vor fi întărite atât de cavităţile toracică, nazale, bucale, cât şi de sinusurile paranazale, care au rol de cutie de rezonanţă. La producerea sunetelor articulate mai participă limba, buzele si dintii. Din combinarea sunetelor articulate rezultă vorbirea.
Laringele are o formă de trunchi de piramidă triunghiulară cu baza în sus. Baza comunică cu faringele printr-un orificiul, delimitat anterior de epiglotă şi posterior de cartilajele aritenoide. Vârful laringelui se continuă în jos cu traheea.
Laringele este format din cartilaje legate între ele prin ligamente şi articulaţii. Pe cartilajele prind muşchii laringelui, care sunt striaţi.
Aspectul interior al laringelui. Pe pereţii laterali ai laringelui se află două perechi de pliuri cu direcţie antero-posterioară: două superioare – vestibularea şi două inferioare, corzile vocale, care delimitează orificiul glotic.
Funcţia fonatorie a laringelui
Laringele este organul vorbirii, graţie corzilor vocale. Producerea sunetelor este determinată de apropierea corzilor vocale, care astfel îngreunează gloata. Cu cât corzile vocale sunt mai apropiate una de cealaltă sunetele emise sunt mai înalte.
Sunetele sunt produse prin vibraţia corzilor vocale la ieşirea aerului din plămâni. Ele vor fi întărite atât de cavităţile toracică, nazale, bucale, cât şi de sinusurile paranazale, care au rol de cutie de rezonanţă. La producerea sunetelor articulate mai participă limba, buzele si dintii. Din combinarea sunetelor articulate rezultă vorbirea.