Plamanii
Plamanii, in numar de doi, sunt organe esentiale pentru respiratie, plasati fiecare pe cate o parte a toracelui si separati prin inima si alte organe ale mediastinului. Textura plamanilor este usoara, poroasa, spongioasa, plamanul pluteste in apa, cand este manipulat la degete se simt crepitatii, datorita prezentei aerului in alveole. De asemeni, este foarte elastic, de aici apare starea de retractie a acestor organe atunci cand sunt indepartate din cavitatea toracica inchisa. Suprafata sa este neteda, stralucitoare impartita in numeroase zone poliedrice, care indica lobulii organului: fiecare dintre aceste arii sunt strabatute de numeroase striuri fine.
La nastere plamanii au o culoare alb-roz, la adult culoarea lor este mai inchisa, cu numeroase pete gri, pe masura ce persoana inainteaza in varsta, aceste pete devin negre. Coloratia inchisa se datoreaza unor granule de carbon care se depoziteaza in tesutul alveolar, la suprafata organului. Aceasta cantitate creste odata cu inaintarea in varsta si este mai abundenta la barbati decat la femei. Ca regula, marginea posterioara a plamanilor este mai inchisa la culoare decat marginea anterioara.
Baza plamanului
Este larga, concava si se afla deasupra suprafetei concave a diafragmului, care separa plamanul drept de lobul drept al ficatului si plamanul stang de lobul stang al ficatului, stomac si splins. Intrucat diafragmul se intinde mai sus pe partea dreapta decat pe partea stanga, concavitatea de la baza plamanului drept este mai profunda decat cea de pe partea stanga. Lateral si in spate, baza plamanului este limitata de o margine subtire si ascutita care se proiecteaza pe o oarecare distanta in sinusul frenico-costal al pleurei, intre coastele inferioare si insertiile costale ale diafragmului. Baza plamanului coboara in inspir si urca in expir.
La nastere plamanii au o culoare alb-roz, la adult culoarea lor este mai inchisa, cu numeroase pete gri, pe masura ce persoana inainteaza in varsta, aceste pete devin negre. Coloratia inchisa se datoreaza unor granule de carbon care se depoziteaza in tesutul alveolar, la suprafata organului. Aceasta cantitate creste odata cu inaintarea in varsta si este mai abundenta la barbati decat la femei. Ca regula, marginea posterioara a plamanilor este mai inchisa la culoare decat marginea anterioara.
Baza plamanului
Este larga, concava si se afla deasupra suprafetei concave a diafragmului, care separa plamanul drept de lobul drept al ficatului si plamanul stang de lobul stang al ficatului, stomac si splins. Intrucat diafragmul se intinde mai sus pe partea dreapta decat pe partea stanga, concavitatea de la baza plamanului drept este mai profunda decat cea de pe partea stanga. Lateral si in spate, baza plamanului este limitata de o margine subtire si ascutita care se proiecteaza pe o oarecare distanta in sinusul frenico-costal al pleurei, intre coastele inferioare si insertiile costale ale diafragmului. Baza plamanului coboara in inspir si urca in expir.